Follow Us @soratemplates

marți, 26 octombrie 2021

Rosturile unei irosiri definitive

Romani care murmura ingindurati, murmure ininteligibile, resturi de cuvinte… Romani furiosi, nedormiti, tot mai flaminzi, amenintind cu pumnul ridicat spre ferestrele inchise dinspre marginea pietelor publice… Romani care se mai anina de iluzia ca vor scapa din furtuna… Romani care tac, foarte multi romani care tac, buimaci… O tara esuata, asa cum o vedeam si acum ceva vreme, ca o caldare de mamaliga bolborosind la foc mic in care amesteca, „revoltat de gafele camarilei, prim-presedintele de partid si de stat… Daca stau si privesc astfel lucrurile atmosfera este insuportabila… Astfel, nimic nu mi s-ar parea mai firesc, azi, decit sa vad oameni vorbind singuri pe strada, smulgindu-si parul din cap sau aruncindu-se de la etaj… Un gind prea blind apoi m-ar face sa constat, definitiv, irosirea generatiei mele, condamnata sa fie asa inca de acum treizeci sau douazeci de ani… Irosire atenuata doar de citeva palide si pasagere sperante, crunt confirmata azi si dusa spre resemnare… Si poate ca as intelege astfel implacabilitatea unui… dat, a sortii, mioritic, in aceasta irosire. Dar nu, gindul nu-mi poate fi cel blind ci minios realizind, ca o sentinta, ce pecetluieste de fapt acum aceasta irosire: minciuna, umilinta, hotia, frauda, manipularea, mirlania, incompetenta, prostia care au atins apogeul in aceste zile „istorice. Poti fi resemnat atunci cind aceasta resemnare vine pe un teren demn, dar nu asa… De aceea indivizii astia, care-mi cer cu cinism solidaritate si implicit, nu-i asa?, fraternitate si complicitate la furaciunile lor, si ale clientelei lor, care se intimpla inclusiv azi(!) trebuie impinsi sa plece acum. De aceea indivizii astia nesimtiti, cu burdihanele pline si linistite care, cer pe un ton, culmea, moral si mustrator! – unei tari suferinde de foame sa aiba incredere in ei, sa se sacrifice si sa rabde… frumos si in pace, trebuie… „ajutati sa dispara pe usa din dos… Acesta-i unul dintre sensurile resemnarii cu care sintem datori pentru trista irosire si definitiva noastra infringere… P.S. – Imi place la nebunie un slogan aiuritor dintr-o campanie publicitara: „Romania va creste prin bun simt si responsabilitate!… Servus, Blogolume! Ana are o premonitie. Si o speranta… Ca noi toti. Gabriela aproape ma convinge ca risu'-plinsu' este,inca, posibil! Cristian gaseste un refugiu de cuvinte… sperantei… Teo face mai departe trafic cu hituri intr-o Romanie peste care s-a lasat noaptea. Cati cauta dedesubturile unei… extractii… ;) Si viata merge mai dep

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu