Follow Us @soratemplates

vineri, 1 octombrie 2021

Dor de maci. Impreunari

Vremuri nebune si nemiloase cu fiecare zi care trece. Minate cu ura de oameni. Nu sint prea multe lucruri pe care sa le mai inteleaga. Cu atit mai putin oamenii si lumea lor salbatica. Si-a acoperit pervazul cu teancuri de carti sa nu vada furtuna pornita afara, sa nu-i mai intre ploaia in casa… In spatele usii a ridicat un zid de carti, sa nu mai auda. Si-a zidit patul in carti… Le imbratiseaza si se lasa imbratisat de ele, la un indemn… Si isi aduce aminte de petecul de cimp de maci si de acele impreunari… Citeste acum memoriile lui Pablo Neruda, Marturisesc ca am trait. Memorii... Ce lume, ce vremuri, ce oameni… Acele nebunii, uri, vremuri de foame fara mila, lucruri, oameni pe care reuseste sa-i inteleaga… M-a surprins faptul ca, ajutati de mina omului sau printr-un simplu capriciu al naturii, in acel loc salbatic cresteau numai maci. Celelalte plante se retrasesera din acest loc intunecos. Erau maci mari si albi ca porumbeii, rosii ca picaturile de singe, vinetii si negri ca vaduvele uitate. Niciodata pina atunci si nici de atunci incoace nu am mai vazut atitia maci la un loc. Ii priveam cu respect, cu reculegerea pe care, dintre toate florile, numai macii ti-o inspira. Totusi, din cind in cind rupeam cite unul, a carui tulpina frinta lasa sa se scurga pe miinile mele o seva aspra, ce raspindea o mireasma salbatica. Ii mingiiam apoi vaporoasele lui petale de matase si-l puneam intr-o carte. Macii erau pentru mine niste fluturi mari, care nu invatasera inca sa zboare… (Pablo Neruda – din Arta ploii, din Marturisesc ca am trait. Memorii, Editura politica, 1982) Apoi, gaseste o poezie… Asta, care… striga asa: Pablo Neruda degete arse romanie straveche bucuresti aurit asa apareai infernalelor si cerestilor noastre republici ale americii pastorala erai si intunecata spini si torturi iti strajuiau mizeria groaznica in timp ce madame charmante divaga prin saloane pe frantuzeste biciul cadea pe ranile poporului tau in timp ce literati eleganti -in revistele lor- il studiau pe lawrence spionul pe heidegger sau pe notre petit dieu tout allait bien a bucarest petrolul lasa pe degete arsuri si-nnegrea chipul multor romani ca sa se schimbe-n mormane de lire sterline la new york si londra de aceea era atat de elegant bucurestiul atat de suave cucuonele ah quel charme monsieur! in timp ce foamea dadea tarcoale inaltand furculita ei goala prin mahalalele negre si prin trista campie ah da domnilor era intocmai ca buenos aires ca santiago sau lima bogota si sao paolo unii putini dansau in salon schimband suspine intre ei clubul si revistele literare erau foarte europene foamea era romaneasca frigul era romanesc jalea saracilor in teascul comun era romaneasca si asa mergea viata din floare in floare ca si-n continentul meu cu inchisorile pline si valsu-n gradini oui madame ce lume a fost ce ireparabila pierdere pentru intreaga suflare distinsa! cu bucurestiul s-a ispravit acel gust aceea linie acel delicios amestec de putregai si patiserie! groaznic imi pare eu spun ca pana si culoarea locala pitorestile zdrentuitele straie cersetorii incolaciti ca radacinile fetele care tremurand asteptau noaptea la portile balului toate acestea vai ce oroare au disparut ce ne vom face chere madame vom scoate pe alte meleaguri vreo revista a negustorilor de vite profund preocupati de metaphisique Servus, Blogolume! Cella imi spune despre insingurarile pestilor… De nu le-as sti… Dumitru vorbeste despre momentele golirii de cuvinte… La mine nu mai sint de mult… momente Onu cauta sa explice emotiile din… austeritate Omul de la munte povesteste cum a impuscat un italian un… cal ;) Gigi gaseste nimerit sa desluseaca cum vine treaba cu regele gol.