Gasesc ca este pe zi ce trece fatalmente inutil sa mai incerc sa scriu ceva „la zi pe marginea celor pe care suntem nevoiti sa le traim… Am senzatia ca am spus totul de mult si de prea multe ori… Ne impartasim unii altora aceleasi impresii, ne revoltam, gasim figuri de stil, ne intelegem si ne acceptam frustrarile in unanimitate… Mi se pare acesta un joc tot mai inutil in cercul nostru nebanuit de strimt, nebanuit de nebagat in seama… Ramin doar anumite stari, senzatiile, instantaneele blogolumii care nu ar prea trai nefiind impartasite… Acestea insa sunt tot mai putine, eu unul le gasesc tot mai greu… Servus, Blogolume! Andi ma incredinteaza ca visele pot fi regenerate… Asta ma duce cu gindul sa caut un hap sau un ceai sau un cuvint sau o privire pentru o regenerare totala… Mirela imi aduce catrene de fata frumoasa. De Blaga. Si mult prea multe blogolumi de citit deodata… De unde atita rabdare? Gigi imi povesteste despre un instalator, pensionar de… dreapta si despre amaraciunea votului lui ;) Dispecerul… blogosferei lanseaza un colocviu despre „vinovatiile momentului si despre tratamentele la un picior de lemn cu… bocamicina si baselol :) Emotie… rinduri pe care le-am simtit citindu-le… nefiind in stare sa le scriu la rindu-mi cu doar o zi in urma, in opt mai… Poate cu alta ocazie… Ar fi fost despre… „victoria tatalui. Nu, nu as fi putut scrie asa, nu a fost o victorie… era mult prea curind pentru o victorie… Multumesc, Onu...
Nu este zi in care sa nu intilnesc, aici in apropierea locului in care imi indeplinesc cotidienele indatoriri, doua, trei autocare ticsite cu turisti. De citeva ori le-am raspuns respectivilor straini feluritelor curiozitati, am intrat in vorba… Ceea ce m-a frapat, as putea zice, e ca marea lor majoritate sunt oameni in virsta, pensionari cum le zicem noi, veniti din tari care mai de care mai… crizate precum Grecia, Spania… Israel sau de te miri de unde. Cei citiva cu care am povestit zilele trecute erau oameni absolut obisnuiti. Tin minte ca unul fusese la viata lui brutar, altul cismar, altul zugrav, altul fermier… Toti aveau agatate de git camere de filmat si aparate foto si dincolo de preocuparea imortalizarii unghiurilor inedite ale tirgului exprimau detasare, destindere. Mi-au spus ca in fiecare an au cite una sau doua astfel de „iesiri si ca „la ei acest mod de a-si petrece timpul este absolut firesc ba chiar ca asemenea recompense dupa anii de munca li se cuvin fara doar si poate. L-am intrebat pe unul dintre ei cum de isi permite doua astfel de iesiri pe an dupa ce imi spusese ca dupa Romania se va imbarca pe un vas de croaziera si va iesi din Mediterana pina in Canare… Mi-a explicat ca nu i se pare scump deloc si ca in caz ca nu i-ar ajunge banii ar putea apela la copii sau chiar la un imprumut pentru a-si satisface dorinta de a se odihni colindind lumea… Aproape banal… Cum la fel de banala este imaginea batrinilor nostri, mult mai imbatriniti, atit de cenusii, stinsi, confuzi, speriati, disperati ca nu-si pot plati retetele, fara camere digitale atirnate la git… P.S. Gasesc ca este pe zi ce trece fatalmente inutil sa mai incerc sa scriu ceva „la zi pe marginea celor pe care suntem nevoiti sa le traim… Am senzatia ca am spus totul de mult si de prea multe ori… Ne impartasim unii altora aceleasi impresii, ne revoltam, gasim figuri de stil, ne intelegem si ne acceptam frustrarile in unanimitate… Mi se pare acesta un joc tot mai inutil in cercul nostru nebanuit de strimt, nebanuit de nebagat in seama… Ramin doar anumite stari, senzatiile, instantaneele blogolumii care nu ar prea trai nefiind impartasite… Acestea insa sunt tot mai putine, eu unul le gasesc tot mai greu… Servus, Blogolume! Andi ma incredinteaza ca visele pot fi regenerate… Asta ma duce cu gindul sa caut un hap sau un ceai sau un cuvint sau o privire pentru o regenerare totala… Mirela imi aduce catrene de fata frumoasa. De Blaga. Si mult prea multe blogolumi de citit deodata… De unde atita rabdare? Gigi imi povesteste despre un instalator, pensionar de… dreapta si despre amaraciunea votului lui ;) Dispecerul… blogosferei lanseaza un colocviu despre „vinovatiile momentului si despre tratamentele la un picior de lemn cu… bocamicina si baselol :) Emotie… rinduri pe care le-am simtit citindu-le… nefiind in stare sa le scriu la rindu-mi cu doar o zi in urma, in opt mai… Poate cu alta ocazie… Ar fi fost despre… „victoria tatalui. Nu, nu as fi putut scrie asa, nu a fost o victorie… era mult prea curind pentru o victorie… Multumesc, Onu...
Gasesc ca este pe zi ce trece fatalmente inutil sa mai incerc sa scriu ceva „la zi pe marginea celor pe care suntem nevoiti sa le traim… Am senzatia ca am spus totul de mult si de prea multe ori… Ne impartasim unii altora aceleasi impresii, ne revoltam, gasim figuri de stil, ne intelegem si ne acceptam frustrarile in unanimitate… Mi se pare acesta un joc tot mai inutil in cercul nostru nebanuit de strimt, nebanuit de nebagat in seama… Ramin doar anumite stari, senzatiile, instantaneele blogolumii care nu ar prea trai nefiind impartasite… Acestea insa sunt tot mai putine, eu unul le gasesc tot mai greu… Servus, Blogolume! Andi ma incredinteaza ca visele pot fi regenerate… Asta ma duce cu gindul sa caut un hap sau un ceai sau un cuvint sau o privire pentru o regenerare totala… Mirela imi aduce catrene de fata frumoasa. De Blaga. Si mult prea multe blogolumi de citit deodata… De unde atita rabdare? Gigi imi povesteste despre un instalator, pensionar de… dreapta si despre amaraciunea votului lui ;) Dispecerul… blogosferei lanseaza un colocviu despre „vinovatiile momentului si despre tratamentele la un picior de lemn cu… bocamicina si baselol :) Emotie… rinduri pe care le-am simtit citindu-le… nefiind in stare sa le scriu la rindu-mi cu doar o zi in urma, in opt mai… Poate cu alta ocazie… Ar fi fost despre… „victoria tatalui. Nu, nu as fi putut scrie asa, nu a fost o victorie… era mult prea curind pentru o victorie… Multumesc, Onu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu