for my hopes and expectations are black holes and revelations.. m-am trezit la 6 jumate din cauza unei alarme prost programate.ca proust, m-am fatait putin prin asternuturi. mai demult, cautam intre falduri un miros strain si imi inchipuiam ca sunt intr-un episod al sitcomului de proasta calitate care mai ruleaza, sadistic, pe ecranele televizoarelor din vise - my ideallife, din lumea paralela pe care infinitul despre care imi tot povesteste bogdan ar putea-o presupune si contine. heh
in virtutea unei simetrii cu postcardurile de pe post a secret cu care mi-am tot ilustrat blogul, si in ambitia de a bifa inca un gest patetic consimtit, de-a mai face ceva care sa indriduiasca (ioi ce cuv.) opinia generala conform careia "i am slightly strange"(in sensul rau si "cross the street when you see her"-orientated), pe o vedere-pliant primita in curtea facultatii, cu o imagine miscata, ca din metrou, si mesajul scris intre paranteze drepte: ti-.am dat-o pe fuga pentru ca si tu trebuie sa te grabesti (well, unde? aparent, la niste interviuri pt locuri de munca in hawaii
) am scris ca "imi doresc sa dau 2 telefoane: unul lui taica-mio, sa-l intreb ceva ce ma tot framanta, si unul tie, ca sa-ti spun buna dimineata. dar ambele linii sunt blocate." m-am gandit putin la genul asta de situare pe marginea unei prapastii cautate si voite, despre cat de riscant este sa continuu ritualul acesta autodenigrant, de la a ma compara intotdeauna si pentru totdeauna cu uzurpatorii unei conditii fericite in paradigma careia am trait o vreme, pana la a-mi cultiva cu masochism aceasta crunta imagine in negativ.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu