De nu, zau, ti-o musc eu.
Nu mi-am propus sa va insult neuronii periodic, constant si gratuit cu incercari lirice aflate la limita dintre usor penibil si acceptabil. Deci, nu e ceva premeditat. Macar atat, pentru ca alte circumstante atenuante in apararea mea nu prea gasesc desi am stat sa ma gandesc si la alte modalitati de a produce disconfort minim. Am incercat uzand de logica elementara sa intuiesc care ar fi momentul zilei in care sa le fac publice : dimineata, risc sa compromit ziua cuiva, la pranz, ar prinde bine doar celor aflati sub chinul unei diete fiindca le-ar taia pofta de mancare, seara, iar nu e bine – lumea-si doreste sa mearga linistita la culcare. Exagerez acum, atribuind o prea mare importanta unor incropiri de cuvinte in privinta carora sunt certe doar doua aspecte : 1. mie imi face bine sa le alcatuiesc si be) la modul constient si asumat le dau o tenta frivola si prostuta in incercarea de a va smulge un zambet. Daca asta din urma intentie se concretizeaza, va trec cu drag pe lista celor cu care, pe vremea asta cainoasa, as bea o cafea fierbinte indoita generos cu stropi de ploaie, palavragind vrute si nevrute despre lucruri neimportante, superficiale, inutile, dar vesele. Gratii de catifea Ti-as tatua cu mov chiloti pe pielea goala, Sperand in castitate in acest tampit mod Iar metrul cub de aer care te inconjoara L-as incuia c-un lacat, l-as incifra c-un cod. Pe sfarcuri iti pun dopuri de sampanii Sanii ti i-as ascunde in calde respiratii Si astfel conservati n-or simti anii Si-or fi feriti de mincinoase adoratii Ostatica ai fi in turnul meu de ganduri Rapita din secundele-aramii de toamna Si numai cei ce citesc printre randuri Ar sti c-ai devenit din fata, doamna. Faci fite ? Protestezi ? Crezi c-ar fi rau ? Sau greu ? Tu musca-ti limba, fata. De nu, zau, ti-o musc eu.
De nu, zau, ti-o musc eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu