oamenii pe care vreme de vreo 5 sapt i-am stressat cu telefoane, buzzuri si mesaje de whattodowhattodo m-au rugat sa mai scriu pentru ca nu se poate ca toate dilemele mele existentiale sa nu fie distilate intr-un blog, bitter, cu lamaie si vreo 2 cuburi de zahar brun, as usual. imi vine sa-ncep un demers din ala sarcastic-pedagogic de tipul "niciodata sa nu…", si ideea ar fi ca niciodata sa va lasati cenzurate feelingsurile, ele au sa se comporte-n timp (si nu era glaciare, ci in cateva zile) ca niste copii salbatici, izolati, crescuti in cea mai crunta mizerie. au sa fie mimetice si confuze, retardate si prost gestionate, iar efectele lor secundare vor fi, va zic, dezastruoase. o sa ajungeti sa ascultati nick cave alternat cu the tiger lillies si-o sa adormiti (somn de 3 ore) pe shine on you crazy diamond, ceea ce se va solda cu un crater in stomac. o sa va dati seama ca ati inceput 5 romane si vreo 3 carti de teorie si ca nu le-ati terminat niciodata, o sa va treziti robii unui ritual de preservare a imaginii voastre de atunci, din that happy day, si o sa va sperie orice alunecare pe de laturi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu