Follow Us @soratemplates

miercuri, 24 ianuarie 2018

Machiavelic si grabit

Grabiti suntem cam toti. Si zilnic. Facem ochi dimineata, ne varam undeva dildo-ul dotat cu treburi urgente si-o tinem tot intr-o trepidatie – fara noima si orgasm – pan’ la culcare. Dar machiavelici? Adica si rai si dastepti? Cam cati or fi? Si cam catora le-o da… gura sa recunoasca asta in auzul tuturor? La intersectia bulevardului Brasov cu Timisoara din Bucuresti (iaca, trei nume de orase intr-unul singur, ca sa nu uitam ca traim in Romania, probabil…! ), mai precis pe linia lui 41 si la o azvarlitura de poseta Hermes de Plaza Romania, e o intersectie intens si cam aiuristic circulata. Cu semafoare setate in faze aparent aleatorii si, deci, greu de anticipat. Nici pana-n ziua de azi nu ne-am lamurit nici eu, nici ceilalti pietoni, nici soferii de pe anumite benzi cine cui da prioritate si cand. Coboram din 41 si ne pregatim sa traversam. Pentru noi, semaforul e rosu. Asteptam cuminti. Pentru automobile, verde. Logic, masinile isi vad de drum. Dispare culoarea rosie a semaforului pentru masini. Ramane rosu pentru noi, pietonii. Noi continuam sa stam cuminti, cam fara tragere de inima, frematand usurel din picioare. Doar masinile de pe banda centrala se opresc. Cele de pe banda 1 fac dreapta. Cele de pe banda 3, stanga. Semaforul nostru continua sa indice rosu. Al soferilor se inverzeste. Si atunci toate masinile de pe cele trei benzi tasnesc in claxoane (ale alora mai grabiti pentru cei mai adormiti) si in linie dreapta spre pasaj. Noi, pietonii, ne uitam cam nedumeriti unii la altii. Intre timp, a mai coborat o transa de pietoni din 41, care, pare-se, circula nepermis de bine cand nu trebuie… Ne inghesuim claie peste gramada – ne expiram miresme „diafane”-n ceafa si ne transferam sudori cleioase de la bluzite spre tricouri si viceversa – strecurandu-ne printre grilajele separatoare, pe insulita-pasarela devenita brusc neincapatoare. Secventa se repeta. Semaforul nostru continua sa ramana rosu, cel al masinilor isi pierde orice culoare, apoi se face rosu, din nou banda 1 – dreapta, banda 2 – stationare, banda – 3 stanga. Presimtim inevitabilul. Semaforul lor se va face verde. Al nostru va ramane de-a pururi rosu. Noi, ca prostii – prizonieri intr-un vesnic stand-by. Si se apropie un alt 41 . Exasperat, un pusti la vreo 17-18 tasneste din spate pe langa mine, cat pe ce sa fie luat in bot de un Audi negru, prafuit, pregatit sa vireze stanga. Soferul franeaza cu scartait. Si jet spurcat de folclorisme dambovitene. Pustiul incetineste pasul pe banda safe de stationare si isi primeste destul de indolent balacareala. -         Bai, inconstientului, terci te faceam daca… -         Asta e, il sfideaza pustiul, sunt machiavelic si grabit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu