I Hate Cupid

cred ca am un oarcare lipici la sagetile lui cupidon…clar au ceva cu mine…au o placere macabra sa ma patrunda pana si in cel mai ascuns coltisor al fiintei mele…si sa isi imprastie veninul in tot trupul meu…
si numai eu stiu ce greu e sa ca dupa aia sa imi curat organismul  de ultima dragoste esuata…
ce pot zice?k de obicei sunt la fel de nepregatita ca si prima oara…cu toate ca nimic nu imi e necunoscut, toate simturile imi paralizeaza, milioane de fluturasi coboara spre stomac, ma cuprinde o stare inexplicabila de euforie si gata…ma transform…in cineva asupra caruia nu mai am nici un fel de control, pe care nu il pot orienta spre nimic coerent si clar….
in momentul ala, eu ma despart de ceva din mine…fiecare o luam pe carari diferite…ratiune isi continua drumul bine stabilit, dar nu inainte de a mai incerca macar o data sa convinga partea demonica din mine…sa se mai gandeasca…
da…oricum, incercarea e sortita esecului inca de la bun inceput, asa ca ratiunea pleaca linistita spre locul unde trebuie sa ajunga, si lasa micul demon in spate sa isi faca de cap…spera totusi ca isi va reveni cel putin cand nu va fi mult prea tarziu…
dracusorul de abia asteapta sa scape de cicalitoarea ratiune si se intoarce multumit la treburile lui…acelea de a infilra tot felul de sentimente, ganduri in noua lui lume…si cu cat sunt mai puternice, rade satisfacator, stiind ca cu atat va fi refacerea mai grea.