In cinstea ta am devenit albastru. Ca un ocean de buzunar, plin de adancuri mariane si stoluri de balene. Sunt albastru si cred ca voi pierde din minti, ai un fel anume de a intra si de a-mi salta pielea si simturile, am incercat confuzii si mi-e rusine. Antenele homarului devin pentru prima data vesele, sa stii. Sunt in mijlocul unei hore de nisip si miroase-a tine, femeie, miroase drumul pe care m-am dus si cel pe care am venit, cel in mijlocul caruia stau si te astept. Ploua violent cu intersectii in jurul meu si ma tumefiaza tot felul de indicatoare, e nou vartejul iar din mijlocul lui ti se vad degetele… Aratatorul tau ma cheama sau ma alunga?
design reflex :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu