Ultima data o vazusem calare pe meteorit, incaltata cu pantoful rosu in piciorul drept si cu cel verde in celalalt. Moda stranie, intergalactica. De neinteles pentru cei ce respira printre copaci si beau apa din perete. Saluta in dreapta si-n stanga stele betege si luni cu care abia avea timp sa faca cunostinta, mai privea cu coada ochiului spre soare pentru ca nu cumva sa intarzie, dar se tinea bine asa, calare, voia sa ajunga la festinul unde fusese invitata. Mi-ar fi spus ceva in trecere. Dar am vazut cum buzele ii intepenisera subit si cred ca ma uitase, a dat din cravasa si meteoritul s-a cabrat nebun. A tasnit, dand rotocol lunii pe care o stim cu totii. Si s-a auzit tipatul, se desclestasera buzele… Iar fata lunii obisnuite i-a mai jucat inca o data o festa. Din locul meu observ doar florile albe pe care a mai apucat sa le imprastie…
duminică, 20 septembrie 2015
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu