Via e-mail : John era un viteaz cavaler al regelui Arthur dar avea si el o obsesie pentru frumosii sani ai reginei! Stia bine ca, daca i-ar fi atins, ar fi fost condamnat la moarte. Intr-o zi, John nu mai rezista si isi face cunoscuta dorinta secreta magului Merlin. Baiat orientat, magul gaseste o solutie pentru a satisface dorinta acestuia dar numai contra a 1000 monede de aur. John accepta fara sa ezite. In dimineata urmatoare, magul Merlin prepara o pulbere urticanta si o pune in sutienul reginei, in timp ce aceasta se afla la dus. Imediat ce regina se imbraca, incepe sa simta o mancarime ce devine in scurt timp insuportabila. Regele Arthur il convoaca imediat pe vrajitor pentru a-i cere un remediu, iar acesta ii spune ca doar o saliva speciala, aplicata timp de minim 4 (patru) ore ar putea trata aceasta teribila urticarie. A mai mentionat ca, din testele efectuate in laborator, a observat ca doar saliva lui John ar avea aceste caracteristici speciale. Regele il convoaca imediat pe John, care primise si el de la mag o pulbere pe care sa o puna pe limba si care constituia antidotul la pulberea aflata pe sanii reginei. Asa se face ca John are ocazia de a se destrabala (la ordinul regelui !) pentru cateva ore bune cu sanii reginei,  sani pe care ii visase dintotdeauna. Pe deasupra este si sarbatorit la curte ca un erou. Inainte de a se intoarce la mosia lui, John este oprit de magul Merlin, care ii reaminteste de datoria de 1000 de monede de aur. Surpriza,  insa, John, deja satisfacut, refuza sa plateasca, mizand pe faptul ca magul nu s-ar fi putut confesa, fiind complice la ce s-a intamplat. In dimineata urmatoare, insa, magul Merlin pune aceeasi pulbere urticanta in chilotii regelui… Morala fabulei: PLATITI-VA FACTURILE LA TIMP!

Sfaturi particulare cu iz de generalitate. Numitor comun : trenul regio Constanta – Bucuresti Obor, tren in care singura legatura cu modernismul si gradul de civilizatie ai anilor de gratie ai mileniului 3 este data de pompoasa denumire de „regio”. In fapt, vorbim de aceleasi antice trenuri „personal” cu care fiecare dintre noi am avut la un moment dat nesansa sa calatorim. Am retinut doar 3 avertismente, doua cu tenta generala, unul adresat unei minoritati a populatiei : a) nu va urcati in aceste trenuri apasati de nevoi. Folosirea toaletelor nu este recomandata decat unui numar redus de oameni, special si temeinic antrenati in acest scop. Esti slab de inger, nu esti capabil sa faci fata provocarilor, nu ai capacitatea de a te ridica si-a merge mai departe atunci cand viata te loveste drept in nas de iti dau pur si simplu lacrimile de durere, nu intra in toaleta unui astfel de tren ! Nu e un demers pentru mironosite care-si petrec zilele pigulind petalele uscate de muscata sau baietasi de orice varsta care au dunga chiar si la pantalonii scurti. Nu-ti vine ? Ia din timp un purgativ, fa-ti, tata, o clisma, dar nu te aventura in spatii in care te poti confrunta cu situatii extreme din care nu stii daca bagajul tau anterior de experienta te va ajuta sa scapi nevatamat si intreg la minte. Radem, glumim, dar cand e vorba de chestiuni de viata si de moarte e bine sa tratam lucrurile la modul cat se poate de serios. b) aveti, cu certitudine o imagine cat de cat exacta asupra modului in care norocul a jucat un rol mai mult sau mai putin important in anii de viata deja bifati. Si stiti probabil pana unde sa va intindeti din acest punct de vedere, functie de cat si cum a facut fiecare-n scaldatoare. Nu va fortati insa norocul sperand ca veti scapa de paduchi daca va aventurati in mai mult de 4 calatorii cu acest tren. Dealtfel, naveta pe acest „regio” se poate constitui intr-un precis instrument de masura al norocului propriu : daca luati paduchi din prima e clar, zeita Fortuna va uraste sincer. Ati suparat-o voi cu ceva…, nu i-ati dat buna ziua, nu i-ati cedat locul in autobuz, ati imbrancit-o pe scari sau, mai rau, ati incercat s-o violati cand nu era atenta. Cert e ca i-ati iesit de la inima. Daca va pricopsiti cu parazitii in cauza dupa cea de-a doua calatorie, va incadrati in sfanta si lipsita de spectaculozitate majoritate a „normalilor” despre care toata lumea evita sa vorbeasca de teama sa nu plictiseasca. Asa ca nu mai adaug nici eu nimic. Paduchi in podoaba capilara la „excursia” cu numarul 3 este deja semn ca ursitoarele voastre au fost fete faine. Fete de treaba care nu s-au zgarcit deloc, semn ca ori le-ati prins in ziua de salariu si se grabeau sa iasa-n mall la shopping ori sunteti nascut in dimineata zilei de 9 martie si fetele erau un pic chitrofonite dupa petrecerea de ziua femeii. Daca numarul calatoriei care va induce scarpinatul scalpului este 4, va trebui sa luati in calcul faptul ca trebuie neaparat sa jucati la loterie : aveti mari sanse sa umflati premiul cel mare pentru ca sunteti un norocos fara pereche ! De la 4 incolo, practic nu are sens sa discutam. Daca ati efectuat 4 calatorii si nu ati luat paduchi, fie sunteti Fat Frumos, Wonder Woman, politician roman necorupt, Tom si Jerry sau Fata morgana – adica, nu existati, fie existati dar trebuie sa va dau o veste proasta : sunteti schizofrenic ! Este ca auziti voci, ca dialogati cu persoane imaginare, ca va treziti obositi dupa istovitoare excursii in Alpii elvetieni sau calatorii cu camila prin desertul Saharei ? Trebuie insa mentionat faptul ca exista si o parte buna in toata chestia asta cu paduchii : sunt inclusi in pretul biletului asa ca nu va trebui sa dati bani suplimentar pentru ei. Asa ca luati cati vreti, sunt la oferta ! c) daca faceti parte din minoritatea amintita la inceputul acestei postari, adica daca ati reusit sa furati suficient pentru a va plati un loc in aparatul guvernamental (loc din care sa puteti sa furati mai des, mai organizat si mai consistent) sau daca, cumulativ cu prima conditie, adica ati si furat dar aveti si papagalul necesar pentru a prosti lumea si-a o convinge sa va voteze ca parlamentar, primar, consilier judetean sau local, nu urcati sub nicio forma, nici in acest tren personal dar nici intr-un altul. Nu urcati in niciun tren, decat daca restul vagonului in care urmeaza sa calatoriti este ocupat in totalitate de SPP-isti, jandarmi, garzi de corp, prieteni (verificati in timp, nu unii de conjunctura ! ) sau rude. In general, oameni pentru care valorati mai mult viu decat mort. Si asta pentru ca la ce (si cum) se discuta prin trenuri, odata identificati dupa moaca, cu nume si prenume, greu de crezut ca halta urmatoare o sa va gaseasca cu lipsuri la capitolul integritate cor porala. Mai pe romaneste, va bat aia de va suna apa-n cap !, indiferent cate kile cu zahar luati in bagaje pentru-a le oferi. Ca una stiti voi despre ceea ce e prin tara si cu totul si cu totul stau lucrurile de fapt. Multi, foarte multi au atins pragul de jos al saraciei, sunt la limita dintre suportabilitate si dezumanizare si chiar daca stiti sigur ca la viitoarele alegeri veti reusi sa ii prostiti din nou, cu totul altfel ar sta lucrurile intr-un eventual tete-a-tete pe culoarul unui personal. Pardon, regio.